Stilul propriu de amanare!

Eu asa AMAN cand AMAN!

Ma refugiez in activitati care imi fac placere desi nu sunt intotdeauna importante sau urgente si nu imi aduc beneficii imediate. Imi place sa visez si sa imi proiectez visele cu cea mai mare exactitate, ca si cum ele s-ar derula in realitatea imediata.

Nu pot sa refuz un prieten daca ma roaga sa-l ajut cu ceva, chiar daca asta imi supraincarca programul si nu mai am timp de ale mele.

Ma apuc la inceputul saptamanii sa-mi fac lista de activitati zilnice si dupa doua-trei zile renunt din plictiseala sau pentru ca… n-am timp sa o mai fac.

Pe miercuri uit ce este important sau urgent pentru mine si pentru job-ul meu si asta nu ma tine pe carare.

Evit sa recunosc ca sunt lucruri pe care nu le stiu partial sau deloc.

Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni.

Nu vreau sa pierd simpatia celor din jurul meu.

Mi se pare ca nu sunt suficient de pregatita pentru tot ceea ce am de facut.

Am convingerea cateodata ca am nevoie de o stare speciala si de un moment perfect pe care le tot astept sa vina.

Nu imi place sa fac un lucru, ma plictiseste sau ma enerveaza.

Pentru ca – de cele mai multe ori – nu sunt constienta ca o fac, dar o fac cu STIL.

Si mai presus de toate – pentru ca POT!

Un articol de Simina Moldoveanu

Lasati un raspuns



(Adresa de e-mail nu va fi facuta publica.)



Postat de:

Distribuie: