Pentru noi, pentru fiecare din noi!

Să facem ceva nou!

”Because in the end, you won’t remember the time you spent working in the office or mowing your lawn. Climb that goddamn mountain.”  - Jack Kerouac, The Dharma Bums

(”Pentru că, în final, nu-ți vei aminti timpul petrecut lucrând la birou sau tăindu-ți iarba. Urcă naibii muntele ăla.” - Jack Kerouac, Vagabonzii Dharma)

Ni se spune că timpul zboară când ne distrăm. Atunci când facem ceva nou, entuziasmant am dori ca acea experiență să nu se termine și totuși sfârșitul ei vine mai repede decât am dori. Zilele par ore; orele minute. Și totuși, când ne amintim de acea excursie spectaculoasă, de acea revedere cu vechi prieteni dragi, prima întâlnire și primul sărut, aceste evenimente sunt amintite cu lux de detaliu în comparație cu așteptarea, resimțită ca fiind interminabilă, la vreo coadă oarecare (ghișeu, doctor, supermarket etc.). În acest caz vorbim de percepția retrospectivă a timpului: felul în care ne amintim durata evenimentelor ce au trecut. Așadar, când facem activități de rutină, ce nu ne stimulează, timpul petrecut pare interminabil în timp ce facem acel lucru dar amintirea acestuia va fi goală.

Mulți dintre noi suntem prinși la birou, făcând lucruri care ne stimuleaza mai mult sau mai puțin ce vor produce rezultate ce, de asemenea, ne vor afecta în mod direct în masuri diferite. Trăim pentru seri ce trec cu aceiași viteză cu care schimbăm canalele televizorului  și pentru weekend-uri ce sunt la fel de memorabile ca a treia ieșire din luna respectivă la restaurantul preferat. Aceste lucruri sunt valoroase și simt că rutina nu primește îndeajuns credit. Să nu uităm că marea majoritate a acțiunilor noastre sunt automate, de rutină. Cu toate astea, nu vrei să te uiți în urmă la săptămâna/luna/anul care a trecut și să realizezi că a trecut pe nesimțite și că amintirile tale sunt o ceață. S-ar părea că oamenii au cele mai multe amintiri din adolescență târzie și începutul maturității (13-30 de ani) pentru că atunci este perioada în care ne definim cine suntem și pentru că în acea perioadă ne întâlnim cu multe situații noi, în același timp având capacitatea de a le stoca (nu mai suferim de ceea ce se numește amnezia copilăriei).

Ca atare, să facem lucruri noi. De la a ne voluntaria timpul liber la o organizație non-profit la a ne înscrie la un club de lectură sau de film, există multe opțiuni ce pot fi explorate. O sugestie deja bine-cunoscută este de a face ceva ce ne sperie în fiecare zi. Deși este o metodă ce ne-ar produce multe amintiri, s-ar putea ca obiectivul să fie puțin prea ambițios pentru mulți dintre noi și poate nu toți suntem la fel de curajoși zi de zi. În schimb, am putea încerca să-i urmăm sugestia lui Matt Cutts (Ted talk-ul original poate fi găsit mai jos) de a încerca ceva nou pentru 30 de zile. Ne putem propune să facem o excursie la munte în fiecare weekend timp de o lună sau să vizităm un muzeu nou în fiecare sâmbătă, să începem să invățăm să cântăm la chitară sau să învățăm o nouă limbă.

Desigur, toate metodele de mai sus nu garantează amintiri ce vor rămâne cu noi. Probabil nu sunt necesare și nici suficiente. Sunt o unealtă cu care putem să ne cioplim o nouă stare de spirit ce e înrudită cu sentimentul de curiozitate si de fascinație. O minte deschisă ce caută să se dezvolte și să se autodepășească. O dorință mai degrabă de a căuta întrebări decât de a găsi răspunsuri. Vă invit să ne reaprindem entuziasmul pentru acele lucruri pe care nu le știm și să ne repopulăm memoria.

 

Resurse:

Ted talk Matt Cutts (ceva nou timp de 30 de zile) http://www.ted.com/talks/matt_cutts_try_something_new_for_30_days#t-26459

Un articol de Vlad Costin

Lasati un raspuns



(Adresa de e-mail nu va fi facuta publica.)



Postat de:

Distribuie: