Negocierea

Negocierea presupune cel puțin două părți, evident, legate printr-o relație care se înnoadă. 1 plus 1 egal 3, cum descoperim la RELAȚIONARE EFICIENTĂAcum, natura relației dă dimensiunea ariei de mișcare pe care actorii o au pe parcursul negocierii, dar și după.

Sunt două sensuri în care fiecare poate trage, astfel încât rezultatul negocierii să le fie sau nu cu folos părților, să contribuie la trăinicia relației și la lucrurile pe care le pot realiza împreună. Cel al vizării unui acord la care să ajungă prin centrarea și concentrarea pe ceea ce și-au propus să obțină fiecare și pe ceea ce au și realizat. Dar și cel îngust care duce mai repede spre blocaje și chiar la deteriorarea relației, cel prin care fiecare se preocupă mai degrabă de ceea ce a câștigat celălalt, de ceea ce au pierdut unul în fața celuilalt. Când ambii „trag” în primul sens, aria de acțiune este generoasă, ceea ce ne face pe noi să spunem că partenerii de negociere sunt în parametrii lui „eu câștig și el nu pierde”.

Dar care sunt elementele cheie de artă a negocierii care contribuie la frumusețea acestui joc relațional? Voi cum vedeți lucrurile? Sunt curios cum le vor vedea și cei de la Oltenița, miercuri, 22 ianuarie ac., când vom aborda împreună atelierul despre ARTA NEGOCIERII

Lasati un raspuns



(Adresa de e-mail nu va fi facuta publica.)



Postat de:

Distribuie: