Dincolo de TOT

Dupa ce am mai trecut printr-un Training of Trainers, cineva m-a intrebat daca scriu ceva pe aceasta tema. Poate amintirile de pe care am mai sters praful m-au facut sa spun „Da. Unora le place cum scriu, altora nu, altii...  Cei care ma mai cunosc stiu ca n-o prea fac (poate ca ar trebui?!), asa cum nu mai fac fotografii; acum prefer ca „imaginile” sa-mi ramana in RAM. Cu aceasta ocazie, o sa scriu acum din iubire de training („Dragostea e oarba”, Iubirea nu), cu speranta ca sentimentul e reciproc, pentru colegii mei traineri, dar nu numai.

Curs Formator - Luni, Marti, Miercuri, Joi (17:00 -21:00), acest curs se adreseaza tuturor acelor persoane care vor sa desfasoare activitati de predare in domeniul formarii adultilor, dar se recomanda si cadrelor didactice din invatamantul de stat sau privat, precum si tuturor persoanelor cu studii superioare care doresc sa devina formatori acreditati ANC.”; „FORMATOR - CURS ANC, Durata: 5 zile (40 ore), Grup tinta: persoane interesate sa dobandeasca calitatea de formator, precum si tehnicile de pedagogie. Cursul se adreseaza atat persoanelor care si-au dobandit competentele de formator pe cai informale si doresc sa si le certifice oficial cat si persoanelor care doresc sa devina formatori.”; „Formare de Formatori – ToT, CUI SE ADRESEAZA? Persoanelor interesate sa devina formatori, persoanelor care lucreaza in departamentele de resurse umane, cadrelor didactice, organizatiilor care doresc sa se initieze / sa-si dezvolte competente necesare in desfasurarea activitatilor de formare. TIPUL DE PROGRAM Perfectionare – 6 zile de formare cu suportul formatorilor.”; „CURS FORMATOR, Desfasurare: 13-15... Se adreseaza tuturor persoanelor cu studii superioare care activeaza in domeniul formarii profesionale, fiind recomandat pentru profesori, invatatori, educatori, managerii departamentelor de Resurse umane, specialisti in Resurse umane, lectorii interni ai organizatiilor, reprezentanti ai autoritatilor publice locale, membri ONG. sau care doresc o alternativa in cariera si care sunt interesate sa transmita si altora, in mod organizat si avizat, din experienta dobandita in domeniul in care profeseaza.”; „Curs - Training of Trainers... Investesti in tine investind in altii. 10 zile de lucru intens, teorie si multa practica… La sfarsitul celor 10 zile vei primi Diploma CNFPA de Formator”.

Training of Trainers / Formare de Formatori (chiar „formator”, mi se pare un pic prea mult spus in intelesul meu), anunturi, oferte de curs dintre cele mai felurite: intensive sau nu, mai lungi sau mai scurte, mai ieftine sau mai scumpe, pentru initiati, dar si pentru aspiranti, prezentate mai sobru sau mai „atatator”, mai altfel sau cam la fel. E clar, exista multiple optiuni pentru a obtine un Certificat de trainer / formator, o bucata de hartie.

Cred ca o asemenea experinta de invatare reprezinta doar clasa pregatitoare in scolirea unui trainer (sunt sigur ca asta se poate regasi si in alte domenii); de-abia de aici incolo invatam cu adevarat. Ma intreb daca n-ar trebui sa se numeasca altfel... Training of Future Trainers / Formare de Viitori Formatori? Am remarcat ca o patalma nu ne face automat profesionisti sadea. Ceea ce urmeaza este definitoriu pentru propria noastra formare. Intrand in clasa I-a ne alegem cu teme pentru acasa, lecturi obligatorii etc., poate vom fi pusi sa scriem de 100 de ori „O sa-mi fac lectiile!” si primim chiar si feedback (un alt soi de note). Nu scapam nici de sedintele cu parintii; noi suntem si mama si tatal trainerului din noi (sa vezi aici educatia celor „7 ani de-acasa”!). Si asta nu e inca intregul TOT: dam teza la „Sunt trainer si invat din training si de la participanti!”; fara de care nu trecem clasa.

Eu m-am intalnit fara sa vreau cu trainingul; am avut privilegiul sa pot „strabate” (cu tovarasi de calatorie remarcabili) un program de formare initiala in training de 15 zile, apoi un advanced de inca 5 zile si alte pitstop-uri, care au transformat indiferenta initiala in simpatie, simpatia in dragoste, dragostea in iubire. De aici a pornit TOT! Nu stiam si nu stiu unde o sa ajung vreodata; Sisif mi-e martor.

O asemenea prima incursiune in training trebuie sa dezvaluie masura in care ne potrivim sau nu cu el. Ne place? Il respectam? Il vrem? Ce sentimente avem unul fata de celalalt?

Daca il cunoastem, ne place si vrem, e nevoie si de talent inascut? E ceva vocational? Ma gandesc ca prezenta talentului poate face trainingul nostru mai placut, mai usor „digerabil”, nu neaparat mai adecvat publicului real interesat. Pregatirea continua, practica, chiar daca nu aduc intotdeauna un plus de culoare, conduc spre un training mai util, dincolo de un sarm lipsit de substanta. Chiar daca intram sau nu intr-o „relatie serioasa“ cu trainingul profesionist, daca avem sau nu vocatie pentru asta, oricum suntem traineri, empiric, vrand-nevrand, in „asa da“ sau „asa nu“ – exemplul personal.

Constatand cu tristete, dar si cu bucurie, ca ma aflu la o lifelong varsta a intrebarilor, nu ma pot abtine sa nu ma intreb: Profesionisti? Cu ce fel de profesionisti vrem sa ne intalnim in viata noastra de zi cu zi (fie ei traineri, mecanici auto, instalatori, dentisti, ospatari, vanzatori, artisti etc.)? Cum vrem sa fim noi, ca traineri? Cum vrem sa fie trainingul nostru? Cand se termina TOT?

Imbratisand metodologia experientiala si andragogia, principala responsabilitate a trainerului din mine este de a asigura un mediu adecvat si eficient pentru participanti, de a oferi experinte de invatare semnificative si de a facilita procesul activ si eficace prin care ei isi descopera si isi ating propriile obiective de invatare. De asta imi place trainingul: leaga teoria de experienta concreta si viata, astfel incat practica sa nu mai „omoare”. Niciun demers exterior strict motivational nu stiu sa realizeze acest lucru.

Facilitarea procesului de reflectie, analiza si generalizare a experintei concrete, ca legatura intre invatare si viata reala este misiunea la care sunt parte, simbioza viata-invatare. Misiune deloc imposibila, ci fara sfarsit, precum ciclul invatarii. Ma bucur pur si simplu si ma bucur pentru ca „bolovanul” e permanent altfel... Urcusurile si rostogolirile la vale ii tot scot la iveala alte fatete.

Deci, trainer profesionist adevarat? Cand? Cum?

Nu stiu cand. Poate niciodata. Poate ca nici nu vreau sa stiu! Parca ar fi ca o trecere in alta lume... prea predictibila, intepenita, prea plina de certitudini... dupa gustul meu. Prefer o apropiere asimptotica.

Cum fac eu? Cum caut sa fiu eu, ca trainer? Invat (nu pentru note)!

Invat pentru mine, despre mine, cu mine – ca sa fiu eu. Incerc lucruri noi. Renunt la lucrurile care mi-au „ramas mici”. Invat de la altii. Oportunist. Empatie. Feedback. Evaluare si autoevaluare. Asertivitate. Mandrie. Colaborare. Coleg. Nu vreau sa conving (convingerile vin din experinta si reflectie!). Incurajarez. Facilitez. Creez. Nu dau lectii. Primesc. Dau. Lider. Glumesc. Recunosc ca nu stiu. Deschis. Informatii. Ascult, vad, gandesc si (ma) intreb. De ce? Cand? Cum?. Cand? Sentimente. Reflectie. Nu sunt judecator. Comunic. Gresesc. Participanti = oameni. Respect. Concurez doar cu mine. Exercitiu. Experienta. Practica.

Nota autorului: Cele de mai sus nu reprezinta un intreg TOT, o reteta magica ci doar un permanent TOT, dincolo de TOT! Chiar daca, procedand asa, n-am ajuns expert nici in training, nici in alt domeniu, continui si ma straduiesc sa fac din fiecare training un Eveniment (de invatare) cu happy end pentru toti cei prezenti – asa vreau sa fie toate trainingurile la care sunt parte si toate celelalte, de care stiu sau nu.

„Meseria se fura!” – e o zicala nu pe placul meu; ce poti face cu obiecte furate? Ma gandesc ca important e sa lasam ceva in urma noastra / sa daruim, nu sa fim furati / copiati, mai ales in training. Cum poti sa fi un real trainer / formator fara sa vrei si sa stii sa oferi?

Se tot vorbeste de succes. E la moda in ultimul timp. Se aplica si in training? Un curs scump e de succes? Altul, mai accesibil financiar, nu? Foarte multi participanti inseamna automat succes?

Convingerea mea e ca, daca mi-am asumat misiunea de trainer 50% am reusit Ceva. Conteaza prea putin daca ma „imprietenesc” sau nu cu participantii, daca le sunt simpatic sau nu. Conteaza prea putin manifestarile emotionale de moment la sfarsitul unui eveniment de invatare. Pentru cei 50% ramasi cred ca e important ca momentul in care participantii spun „Vai cat am ras, ce bine m-am simtit, ce mi-a placut cursul, atmosfera si colegii si trainerii” sa fie obligatoriu caracterizat si de „Acum am inteles si stiu ce si cum am de facut!”. Cred ca asa se poate masura succesul in training.

Eu ma opresc acum aici; TOT-ul e infinit.

Inchei optimist; am in fata alti „bolovani”, alti oameni interesanti si interesati, cunostinte noi, alte experiente, practici si, cine stie ce si cate altele – viitorul, si ma bucur ca nu sunt singur in acest infinit.

Ca o incercare de concluzie: Dincolo de TOT incepe TOT-ul!

Un articol de Dan-Dragos Joldes

Lasati un raspuns



(Adresa de e-mail nu va fi facuta publica.)



Postat de:

Distribuie: