Despre pericolul calatorului in timp.

Despre pericolele călătoritului în timp

 

Ne vine ușor să plasăm lucruri în categorii, in compartimente. E o caracteristică a felului în care procesăm informația de a vedea muchii și margini pentru ca apoi să alocăm etichete și  înțelesuri acelor „lucruri” dintre muchii. La fel facem și cu timpul. Vedem muchii care de data asta iau forma unor începuturi și sfârșituri și ne atașăm de unele din acele lucruri care se află între ele. În relatarea istoriei personale sunt anumite perioade ce vor supraviețui în mediul acid și transformativ al memoriei mai mult, înainte de a fi relegate irelevantului. Pe lângă acestea, ne imaginăm evenimente viitoare ce ne vor ameți cu promisiunea a ceva mai bun sau ne vor îngheța cu viziuni nefavorabile. Planurile sunt bune, a vedea perspectiva mai largă a lucrurilor e necesar pentru ca existența noastră să nu devină cum spunea Andrei Pleșu, ”un fapt statistic”. Cu toate astea, prezentul este cel care ne poate aduce împăcarea cu acele lucruri ce acum au trecut și șansa de a împlini acele lucruri la care visăm. Cu cât petrecem mai mult timp călătorind mental în timp, cu atât mai puțin timp avem să petrecem în prezent unde este singurul loc în care putem schimba ceva. Cu 2000 de ani în urmă, Seneca sugera în tradiția storică ce i-a influențat lucrările: ”Cel mai mare obstacol al existenței este așteptarea: atârnă asupra zilei de mâine și ratează ziua de azi”.

Capacitatea noastră de a reflecta asupra propriei existențe și de a ne percepe ca entități ce călătoresc în timp este ceva cu adevărat special. Michio Kaku, fizician teoretic și scriitor de lucrări științifice pentru un public nespecializat, propune trei stări generale de cunoștiință ce pot fi aranjate ierarhic:

  • Nivelul unu de cunoștiință implică o bună înțelegere a spațiului, a mediului înconjurător.
  •  Nivelul doi vine în plus cu o înțelegere a relațiilor cu celălalt, a dinamicii de grup și a ”ierarhiilor sociale”. Primatele, spre exemplu, se găsesc la acest nivel de cunoștiință.
  • Nivelul trei, care este atins doar de oameni, implică o capacitate de a proiecta în viitor, de a face planuri pentru ziua următoare și de a crea simulări mentale ale posibilelor alternative.

Însă, din păcate nu ajută ca data viitoare când regreți despărțiea de X sau ratarea oportunității Y, să iei o pauză și să te feliciți pentru fiecare structură sau rețea neurologică pe care o ai mai avansată decât a celorlalte mamifere (poate doar ca strategie de distragere de la problemă). Ca atare, ar trebui să ne utilizăm de această capacitate într-un mod mai responsabil, mai controlat. Conform lui Michio Kaku, celelalte animale, fiind la nivelul unu sau doi de cunoștiință, au o existență mult mai imediată. Foarte recent, conceptul de mindfulness, împrumutat din practiciile budiste și care implică o atenție sporită la gânduri, emoții, senzații etc. ce au loc în prezent și o acceptare a lor (indiferent dacă sunt negative, pozitive, supărătoare etc.) a căpătat din ce în ce mai multă atenție în afara contextului religios inițial. Această practică pare să aibă multe efecte positive pentru bunăstare astfel că studiile au arătat că este eficientă în a ameliora simptome de anxietate, depresie și pare a fi o modalitate foarte eficientă pentru gestionarea emoțiilor. În mod surprinzător, s-a observat și că cei care au tendința de a trăi în prezent dupa modelul de mindfulness tind să perceapă o discrepanță mult mai mică între situația lor financiară actuală și ceea și-ar dori să poseadă. Cu alte cuvinte, aceștia sunt mai mulțumiți cu ceea ce au și, la rândul lui, acest lucru este asociat cu o senzație sporită de bunăstare.

Ceea ce propun esta că și noi ar trebui să fim ancorați în present cu doar ocazionale incursiuni în trecut și la fel de rare expediții în viitor pentru a ne fixa un cârlig de care să ne tragem mereu înainte. Dar ce înseamnă ocazional și cât de mult călătorit în timpul mental este prea mult? Noile studii despre mindfulness cuantifică aceste tendințe, eu însă aș evita astfel de măsurări în viața de zi cu zi. În schimb, o să sugerez doar ca un exercițiu de introspecție să ne gândim cât de conectați suntem la ce se întâmplă acum cu noi și cu mediul nostru imediat înconjurător și să identificăm ce sunt acele lucruri care ne împiedică să fim mai prezenți. Să înlăturăm aceste obstacole. Acum.

De interes

Despre ideile lui Seneca despre cum putem trăi o viață împlinită:

http://www.brainpickings.org/2014/09/01/seneca-on-the-shortness-of-life/

 

Michio Kaku despre ”cunoștiință”:
https://www.youtube.com/watch?v=0GS2rxROcPo

Mai multe informații despre ”mindfulness” pot fi găsite aici:

http://bemindful.co.uk/

 Un articol de Vlad Costin

Lasati un raspuns



(Adresa de e-mail nu va fi facuta publica.)



Postat de:

Distribuie: