Ce este bun pentru mine in orice lucru pe care-l fac?

Motivarea ca proces care declanseaza motivatia si motivatia care devine o stare interna directionata catre actiune, sunt pentru mine concepte abstracte, si simt nevoia sa le traduc intr-un mod simplu si direct. Ca sa trec la fapte, am nevoie de un imbold. Si atunci ma intreb: Ce ma mana pe mine in lupta?, De ce as face asta? sau Ce e bun pentru mine aici?... Chiar asa! Pai… sa ma gandesc! Pot face ceva de frica, frica de pedeapsa e un bun motivator, chiar daca este negativ, pot face ceva de rusine, poate pentru a repara un rau facut, pot face ceva din iubire sau devotament, sau pot face ceva pentru ca-mi place, imi da o stare pozitiva, chiar daca e vorba de proces, de rezultat sau de amandoua. Si daca dupa aceasta enumerare de situatii ma mai gandesc inca o data, cu siguranta prefer ultima varianta!

Actionez pentru a-mi implini o nevoie!

Nu ma voi referi aici la nevoile primare, fiziologice, cele de la baza piramidei lui Maslow, de implinirea carora depinde disponibilitatea de a-mi indrepta atentia catre actiuni subordonate unui scop mai inalt, ci doar iau in calcul senzatiile pozitive traite care, o data constientizate, ma pot duce cu gandul la un transfer pentru alte tipuri de actiuni. Una dintre ele ar fi efortul fizic moderat zilnic, care imi ofera mobilitate, suplete si o stare fizica generala buna. Aici nevoia de bine fizic ma poate face sa actionez pentru a-l obtine, motivata de satisfactia si placerea ce apare pe parcurs si mai ales la finalul actiunii. Alte lucruri care ma pot motiva sunt placerea achizitionarii unui obiect, la baza careia poate sta nevoia de util, de frumos sau de nou, de schimbare. Alta implinire mi-e asigurata de o stare emotionala puternica declansata de vizionarea unui film bun sau spectacol, cand citesc un roman bun, cand ascult muzica sau dansez. Sunt tot atatea momente de bucurie cate nevoi sau dorinte mi se implinesc. Si ce satisfactie mai mare pot avea dacat atunci cand pot actiona eu, in mod direct, pentru a obtine acele senzatii de implinire?

Am nevoie de o stare sufleteasca buna pentru a face lucrurile cu placere!

Cand eram mai mica, verisoara mea mai mare imi spunea: „Un remediu foarte bun pentru a depasi o suparare este sa faci treaba!”. Adica sa-mi tin mintea ocupata cu munca fizica sau intelectuala. Am experimentat asta si de multe ori a functionat. Dar m-am bucurat de cele mai bune rezultate si de procesul de obtinere a lor, atunci cand am avut o stare de echilibru emotional, un cadru ambiental placut si am interactionat cu oameni relaxati si calzi. Starea de relaxare este pentru mine o conditie si o premiza pentru a face lucrurile bine si cu placere!

Ma gandesc la satisfactia pe care mi-o da imaginea de final!

Imaginea cu mine ostenita si relaxata dupa un efort sustinut este un bun motivator pentru a incepe si a parcurge o cursa grea, cu obstacole si poate cu momente de renuntare. Pot compara acest parcurs cu un traseu spre varf de munte in care trupul imi este foarte solicitat si mintea accepta ca: odata plecata la drum nu-mi vine sa ma intorc si ca sa ajung la capat nu am alta cale decat sa continui cazna. Insa satisfactia este pe masura! Putine lucruri se compara cu senzatia pe care o traiesc cand am ajuns la destinatie si privesc drumul lasat in urma, cu oboseala in muschi si bucuria in suflet!   

Nu ma compar cu cei din jur ci doar cu mine insami!

Competitia in care ma angajez este doar cu mine insami. Am determinarea si perseverenta de a fi din ce in ce mai buna in tot ce fac. O data ce incep un lucru, perseverez pana ajung sa simt multumirea lucrului bine facut, evident, dupa propriile mele criterii si incadrandu-ma in timpul planificat. Ce nu intra in acesti parmetri, imi este foarte clar ca, nu a fost sustinut de o motivatie suficient de puternica.

Sunt mult mai motivata atunci cand lucrez in echipa!

Cand am un coleg sau mai multi „de suferinta” si cand am un termen limita pentru a livra un lucru care le foloseste si altora, gradul de motivatie pentru a duce acel lucru la capat creste. Sentimentul de responsabilitate si de utilitate fata de altii, ma face sa ma simt importanta si acest lucru ma implineste si ma face sa continui sa raspund altor solicitari.

Ce cred ca ma va ajuta in viitor pentru orice imi propun sa fac este sa accept ca nu pot schimba nimic din ceea ce s-a intamplat deja, dar pot face mai bine data viitoare!

Articol de Anabela Hani

Lasati un raspuns



(Adresa de e-mail nu va fi facuta publica.)



Postat de:

Distribuie: