Am invatat sa ma bucur de rezultatul invatarii!

Invatarea continua!

Parcursul meu de pana acum in cariera a fost unul foarte sinuos, incepand cu liceul pe care l-am inceput cu profil de real, care s-a transformat in profil industrial, si l-am absolvit ca prelucrator prin aschiere! Face cu ochiul

La facultate m-am dus pentru ca nu era de conceput altfel si m-am orientat catre inginerie, ca nu-mi descoperisem inca vreo vocatie. Ca sa evit sa lucrez in fabrici si uzine, ca mi-au ajuns perioadele de practica din liceu, m-am gandit la constructii, ca sunt in aer liber, si ca sa-mi fie mai usor, m-am indreptat catre o facultate mai „de fete”, alegand instalatiile.

Dupa ce am terminat facultatea, am lucrat un an si jumatate pe santier, inca un an si jumatate in proiectare, dupa care am pus ingineria in cui. Au urmat in viata mea profesionala tot felul de provocari. Am fost consilier vestimentar, cercetator stiintific in stiinta sportului, asistent manager intr-o firma de training si consultanta, iar in prezent sunt trainer. Am facut o multime de cursuri: de contabilitate, de mici intreprinzatori particulari, de design vestimentar. Am facut un master de kinetoterapie, o a doua facultate, de psihologie, in paralel cu formarea in psihodrama. Am urmat un alt master, de management organizational si resurse umane si am continuat psihodrama cu formarea in sociodrama, iar cireasa de pe tort a fost un an de actorie in teatru de improvizatie.

Nici nu mai stiu daca eu am ales toate aceste forme de invatare sau ele m-au ales pe mine. Pentru unele, am fost la locul potrivit in momentul potrivit si am facut alegeri, pentru altele am intalnit oameni care mi-au fost mentori si le-am urmat pasii, sau pur si simplu am mers la voia intamplarii. Parand fara legatura, unele chiar lipsite de logica, nefiind vorba sa fi avut vreodata un plan coerent, pana la urma n-am facut nimic din ce n-as fi vrut, chiar daca am ajuns mai tarziu la zona de confort profesional in care ma aflu astazi!

Sigur ca, gandindu-ma retrospectiv, as fi putut ajunge mai repede si mai direct unde sunt azi, daca as fi avut o orientare si un plan de cariera, cunoscandu-mi in prealabil predispozitiile catre zona socio-umana, catre educatie.

Chiar daca in mod constient sau fara sa vreau, chiar daca am aplicat sau nu, din toate aceste experiente am invatat ceva. Azi continui sa adaug un plus de cunoastere la ceea ce stiam ieri, iar maine stiu ca va fi un plus peste azi.

Pe langa cunostintele dobandite in cadrul formal, nonformal sau informal, puternice „invataturi” mi le-am luat si din experientele directe, din ce-am trait, din ce-am facut. M-a ajutat foarte mult sa fiu actorul principal, dublat de observatorul meu intern si atent, astfel efectele experientelor capatand alte dimensiuni si semnificatii.

Este procesul care m-a ajutat in ultimii ani sa ma cunosc din ce in ce mai profund si sa ma dezvolt, este ceea ce ma inspira si ma indeamna sa provoc la randul meu in training, facilitand experientele directe pentru participantii din sala.

Concluzia la care am ajuns este ca pe tot parcursul vietii, dezvoltarea competentelor este foarte importanta, dublata insa de cunoasterea de sine, de potentialul existent, de stilul propriu de invatare si nu in ultimul rand de domeniul de activitate in care pot obtine cea mai mare performanta.

De-acum inainte am decis sa invat despre ce, de ce, cand si cum invat si mai ales… la ce-mi foloseste ce invat! Pentru ca, pana la urma, asa cum spunea filozoful englez Herbert Spencer, „Marele scop al educaţiei nu este ştiinţa, ci acţiunea!”. Cand treceti pe la noi, in sala de curs, veti gasi acest citat pe scaunul trainerului! Zâmbet

Marti, 3 iunie, la ora 17.00, va astept sa vedem cu ce atitudini si comportamente abordam procesul de invatare continua.

Articol de Anabela Hani

Lasati un raspuns



(Adresa de e-mail nu va fi facuta publica.)



Postat de:

Distribuie: